Despre fertilizarea in vitro

Pentru cei ce nu știu ce este FIV, aceasta se referă la fertilizarea în vitro. FIV-ul este o procedură la care multe cupluri apelează pentru tratarea posibilele probleme de fertilitate și pentru conceperea unui copil. În cadrul acestei proceduri, se preiau din ovare ovulele mature și se fertilizează în laborator de către spermatozoizi. În continuare, după ce ovulul a fost fecundat și a devenit embrion, acesta poate fi implantat în uter.

Perioada de desfășurare  FIV durează undeva la aproximativ două săptămâni și este considerată una dintre cele mai eficiente forme de reproducere asistată, de aceea este aleasă de cele mai multe cupluri care nu pot avea copii. Variantele folosirii acestei metode sunt multiple: se pot folosi ovulele și spermatozoizii membrilor cuplului, se pot folosi ovule și spermatozoizi donați, sau chiar embrioni donați, iar combinațiile pot diferi (ovulele femeii din cuplu și spermatozoizi donați sau invers). De asemenea, în unele cazuri, este posibilă și ducerea unei sarcinii la termen de către o altă femeie decât mama socială, anume de către o mamă surogat.

Despre FIV se poate spune că în trecut a reprezentat un subiect tabu, primul copil născut în urma îndeplinirii acestui procedeu a fost Louise Brown, în anul 1978. În prezent însă, FIV este o procedură comună, folosită de cuplurile infertile de toate vârstele, chiar și de femeile care au depășit 40 de ani.

Deși poate fi ușor similară sau confundată cu inseminarea artificială (procedeu medical invaziv în care spermatozoizii sunt introduși direct în uter, urmând ca să se manifeste în mod natural concepția), FIV este o procedură diferită deoarece implică combinarea ovulelor cu sperma în afara corpului uman, în cadrul unui laborator, urmând ca mai apoi să fie introdus embrionul în corp.

Deși este considerată cea mai eficientă formă de reproducere asistată, statistic vorbind, doar 5% din cuplurile infertile apelează la acest procedeu. Acest lucru se întâmplă deoarece FIV nu trebuie niciodată să fie primul pas urmat pentru tratarea infertilității – această metodă trebuie aleasă doar în cazul în care alte tratamente nu au dat roade, iar aceasta a rămas ultima alternativă. Cele mai comune metode utilizate înainte de trecerea la FIV sunt inseminarea artificială, intervenția chirurgicală sau medicamentele destinate fertilității.

Câteva lucru generale pe care trebuie să le știți despre FIV

Primul lucru despre care trebuie să fiți informat când vine vorba despre FIV, este rata de succes a acestei metode. Deși se înregistrează statistici ridicat pentru succesul acestui procedeu, trebuie să luați în considerare faptul că o sarcină depinde de o sumedenie de factori dintre care cei mai importanți ar fi cauza infertilității, vârsta membrilor cuplului și stilul de viață al acestuia. În cazul în care femeia doritoare de FIV are o vârstă sub 30 de ani, șansele pentru o concepere reușită cresc până a 50% în cazul unui ciclu FIV, iar în cazul în care vârsta femeii este în jur de 40 de ani, rata de sarcină pentru un ciclu FIV ajunge la doar 20%. În ceea ce privește fertilitatea feminină, este cunoscut faptul că aceasta scade în mod semnificativ odată ce o femeie atinge vârsta de 35 de ani. Acest lucru se datorează scăderii numărului de ovocite, dar mai ales scăderea calității acestora.

Bărbații sunt afectați în mod diferit de înaintarea în vârstă, mai ales când vine vorba despre fertilitate. Spre deosebire de femei, care se nasc cu un număr stabilit de ovocite, bărbații au abilitatea de a forma spermatozoizi continuu. Totuși, nu este de neglijat faptul că și în cazul bărbaților, precum al femeilor, creșterea în vârstă conduce la deteriorarea materialului genetic ce se extrage din spermatozoizi. De asemenea, pe lângă vârsta femeii (care este un factor foarte important) și infertilitatea masculină afectează posibilitatea dezvoltării unei sarcini. Printre problemele cu care se poate confrunta un cuplu în această situație se numără degradarea ADN-ului spermei, formă anormală, concentrație și motilitate mai mici. În cazul în care partenerul de viață de sex masculin are o vârstă ce depășește 50 de ani, trebuie luat în calcul faptul că se pot transmite boli genetice și dificultății la calitatea spermei.

Dacă vă doriți să aplicați la un astfel de procedeu, trebuie să știți despre FIV că presupune atât un cost material, cât și unul emoțional. În ceea ce privește partea materiale, din fericire, România este una dintre țările în care acest proces are un preț mai accesibil decât în restul Europei – costul învârtindu-se în jurul sumei de 2000 de euro (mai mult sau mai puțin, în funcție de clinică, analize și alți factori). În ceea ce privește costurile emoționale, FIV este o procedură care afectează foarte mult psihicul partenerilor de cuplu – aceștia devin foarte stresați și nerăbdători pentru că își doresc să vadă cât mai repede rezultatele. De asemenea, trebuie luate în considerare și efectele pe care le poate resimți femeia care trece prin FIV – aceasta poate suferi de dureri de cap, oboseală cronică, balonare, bipolaritate în ceea ce privește starea de spirit etc. Este ceva foarte comun ca în cazul în care se apelează la FIV, cuplurile să apeleze și la consilieri de specialitate pentru suport emoțional.

În terapia FIV există două tipuri de cicluri de stimulare la care se poate apela. Primul protocol este unul mai scurt, cu denumirea de ciclu antagonist, care se întinde pe o perioadă de aproximativ două săptămâni, tratamentul începând cu prima zi a menstruației. Cel de-al doilea tip se numește ciclu agonist și se întinde pe o perioadă puțin mai lungă de timp, anume trei – patru săptămâni. În cazul celui de-al doilea ciclu, etapa de inhibare hormonală se va face în ziua 21 a ciclului menstrual anterior. Testul de sarcină din sânge se face la o distanță de două săptămâni după ce s-a făcut embriotransferul.

Este foarte important  de știut faptul că fertilitatea feminină maximă are loc între vârstele de 20 și 30 de ani. Evoluția tehnologiei poate conduce la perfecționarea procedeului de crioprezervare a ovocitelor, fapt ce le-ar putea permite femeilor să aibă copii la vârste înaintate (când ovocitele nu mai au aceeași calitate), dar cu ovocitele aflate în plină fertilitate. Din păcate, în momentul de față, acest procedeu încă este în stadiul de experiment, el fiind testat în special pe femeile care urmează să fie supuse unor procedee ce vor afecta fertilitatea (chimioterapie ).

Ca în cazul oricărei proceduri medicale, și despre FIV se poate afirma că poate presupune anumite riscuri. Deși este o procedură medicală foarte sigură, din nefericire, pentru aproximativ 1% dintre femei există riscul să sufere de sindromul de hiperstimulare ovariană. Acest sindrom apare în momentul în care organismul femeii reacționează mult mai mult decât ar trebui la tratament și formează prea multe ovocite. Pentru a se diminua apariția sindromului, în prezent se încearcă utilizarea unor doze de medicamente mai slabe sau mai reduse decât în mod tradițional. De asemenea, pe măsura evoluării tehnologiei și pe baza unui set de analize amănunțite, medicii pot anticipa ce paciente ar putea suferi probleme și pot evita sau diminua acest aspect.

De luat în considerare despre FIV este și faptul că nimeni nu vă poate oferi nicio garanție în privința succesului procedurii. Deși această procedură este foarte eficientă și poate vindeca probleme precum infertilitatea masculină, obstrucțiile tubare sau ovarul micropolichistic, rata de reușire nu este 100%. Reușita FIV ține de mai multe aspecte, dintre care putem menționa sănătatea și vârsta cuplului, pregătirea specialiștilor folosiți și apelarea la consilieri pregătiți.

Etapele FIV

Primul pas prin care va trece un cuplu în cazul în care va apela la un procedeu de FIV, este stimularea superovulației. Pentru a se face acest lucru, se administrează medicamente pentru îmbunătățirea producției de ovule. Natural, femeile produc în medie un ovul pe lună, iar prin administrarea acestor medicamente, se pot produce mai multe ovule. Femeia trebuie să fie atent monitorizată în această perioadă – ea va trece prin numeroase ecografii transvaginale regulate pentru verificarea ovarelor, dar și analize de sânge pentru verificarea nivelelor hormonale. În urma acestei monitorizări se va stabili dacă femeia este pregătită să treacă în etapa următoare, cea de recoltare a ovulelor.

Al doilea pas reprezintă prelevarea ovulelor ce se realizează printr-o intervenție chirurgicală de ordin minor care durează între 30 de minute și o oră. Această intervenție se numește aspirație foliculară și are rolul de a îndepărta ovulele din corpul femeii. Procedura trebuie realizată într-un moment cheie, anume cu 34-36 ore după ultima injecție cu hormoni și chiar înainte de ovulație. Extracția ovulelor se face printr-un dispozitiv de sucțiune prevăzut cu un ac foarte subțire, iar procedura se săvârșește pentru fiecare ovar. În cazul în care femeia nu poate produce ovule, se pot folosi și ovocite donate.

Al treilea pas se referă la fertilizarea ovocitelor. Acest procedeu se referă la combinarea spermatozoizilor de cea mai bună calitate (donați în aceeași zi cu recoltarea ovulelor) și are loc după prelevare. Compoziția este depozitată ulterior în mediul controlat din laborator. În cazul în care spermatozoizii nu reușesc să fertilizeze natural ovulul, aceasta poate fi injectată direct în ovul.

Al patrulea pas presupune embrionarea. În momentul în care un ovul fertilizat se divide, acesta devine un embrion. După realizare, personalul medical are sarcina de a observa atent evoluția acestuia, pentru a vedea dacă se realizează corespunzător sau nu. Pe parcurs a 5 zile embrionul normal poate conține mult mai multe celule ce se vor separa în mod activ.

Ultima etapă se referă la transferul embrionar. În procedura de FIV, embrionii rezultați sunt amplasați în uterul femeii la 3-5 zile după prelevare și fertilizare. Această procedură este invazivă, dar nu necesită anestezie – se introduce un tub subțire în vagin, până în uter. După finalizare, trebuie să rămâneți în pat aproximativ 6 ore.