FERTILIZARE IN VITRO

Orice fertilizare în vitro se naște din dorința partenerilor de a avea un copil. Din păcate, tot mai multe cupluri nu pot obține o sarcină, suferind de infertilitate. După analize amănunțite, tratament de specialitate, în cele din urmă se ajunge la procedura de fertilizare în vitro sau la inseminare artificială.

FERTILIZARE IN VITRO

Cu toate că atunci când vorbim despre infertilitate avem în vedere de cele mai multe ori incapacitatea femeii de a rămâne însărcinată, lucrurile pot sta și puțin diferit – și bărbatul putând fi cauza infertilității. De aceea, mai înainte de a recurge la procedura de fertilizare în vitro este bine să se efectueze analize amănunțite atât pentru femeie, cât și pentru bărbat, să se observe cauza care determina incapacitatea cuplului de a avea un bebeluș și mai apoi să se urmeze un tratament care să crească șansele de fertilitate a cuplului.

Deși infertilitatea este un motiv de mare supărare pentru cei ce își doresc un bebeluș, în realitate procedurile medicale moderne, precum tehnicile de fertilizare în vitro și inseminare artificială cresc șansele ca în cele din urmă cei doi parteneri să devină părinți, ținându-și în brațe bebelușul mult așteptat.

Despre fertilizare în vitro trebuie să se cunoască cât mai multe lucruri. Aceasta presupune îndeplinirea unor proceduri medicale care destul de numeroase, încercându-se strângerea ovulelor mature din ovare și mai apoi fertilizarea lor în cadrul laboratorului. De asemenea, este bine de cunoscut ca până la demararea procedurilor de fertilizare în vitro sau inseminare artificială să se încerce un tratament de specialitate care să înlăture infertilitatea.  Din punct de  vedere medical, dacă nu s-a reușit tratamentul infertilității se va încerca inseminarea artificială, iar mai apoi procedurile de fertilizare în vitro.

Primul copil născut prin procedura de fertilizare în vitro este Louise Brown, în anul 1978, iar acest lucru pe atunci părea o procedură de neînțeles pentru cei mai mulți medici și pacienți. Desigur, de atunci și până astăzi lucrurile au evoluat destul de mult, însă dacă ne gândim la tehnicile medicale folosite vom putea concluziona că procedura de inseminare artificială este mult mai ușor de realizat, de această dată fiind introdusă sperma de la tată în uterul mamei, într-un mod cât mai aproape de natural. Fertilizarea în vitro presupune combinarea ovulelor strânse de la mamă cu sperma obținută de la tată și astfel conceperea unor embrioni în afara pântecului, direct în laborator. Este o procedură extrem de complexă, după formarea embrionilor aceștia fiind introduși în uter, conform unor proceduri medicale complexe. Cu toate că șansele de reușită ale fertilizării în vitro sunt din ce în ce mai mari, am putea spune că nu foarte multe cupluri care suferă de infertilitate apelează la aceste tehnici, ci doar 5-8% dintre acestea.

Când să apelezi la fertilizarea în vitro?

În mod sigur, fertilizarea în vitro (FIV) este o procedură la care cuplurile apelează doar atunci când nu mai sunt alte șanse de tratament. Este o tehnică modernă de reproducere a cuplurilor care suferă de infertilitate, fără nicio șansă de reproducere într-o altă modalitate.

Atunci când suferi de endometrioză, spermatozoizi foarte puțini, rezervă ovariană redusă, afecțiuni ale uterului sau ale trompelor uterine – toate acestea te pot încadra într-un caz concret de infertilitate. Vârsta femeii, incapacitatea spermatozoizilor de a trăi în mucusul cervical și de a ajunge la ovul, probleme ale ovulației sunt alte cazuri la fel de grave.

Se ajunge la FIV atunci când niciun alt tratament nu a dat rezultate, precum medicamentele de infertilitate recomandate de către medic, intervențiile chirurgicale, ba chiar nici procedura de inseminarea artificială.

Inseminarea artificială

Despre procedura de inseminare artificială știm că este o formă de reproducere umană asistată prin care sperma tatălui este introdusă în organul de reproducere feminin, întâlnind ovulul spre fecundare. Este o procedură mai ușoară decât cea de fertilizare în vitro, însă ambele sunt asistate de către medici. În funcție de locul în care are loc introducerea spermei am putea vorbi despre inseminare intrauterină, intracervicală sau intravaginală. Prima este cea mai întâlnită, fiind urmată de inseminarea intracervicală.

Se ajunge la procedura de inseminare artificială atunci când bărbatul nu poate ejacula în interiorul vaginului femeii, atunci când mucusul cervical al femeii nu este potrivit conceperii unui bebeluș, bărbatul este HIV pozitiv. Rata de succes a procedurii de inseminare artificială este destul de mare, circa 90% dintre cuplurile care doresc să aibă un copil reușind acest lucru din primele șase încercări.

Procedura de inseminare artificială are loc atunci când femeia se află la ovulație. Din punct de vedere medical acest lucru se evaluează ecografic, medicii fiind foarte atenți la acest moment al lunii, pentru reușita intervenției. Atunci când foliculul ovarian ajunge la o dimensiune de 18 mm, femeii îi va fi injectată o doză de Hcg, inseminarea artificială având loc la un interval de 36-44 ore după această intervenție.

Atunci când prin procedura de inseminare artificială nu se poate obține rezultatul pe care partenerii îl doresc, cel al obținerii unei sarcini, se va trece la procedura de fertilizare în vitro.

Etapele procedurii de fertilizare în vitro

Atunci când îți dorești să devii mămică prin procedura de fertilizare în vitro trebuie să parcurgi mai multe etape.

  1. Stimularea superovulației – cu ajutorul administrării unor medicamente hormonale organismul femeii va fi superstimulat să producă mai multe ovule în timpul unei luni. În mod obișnuit, într-o lună o femeie poate elibera doar un singur ovul pentru fecundare de către spermatozoid. Prin intermediul medicamentelor, ovarele femeii vor elibera mai multe ovule în vederea fecundării lor și conceperii bebelușului. În toată această etapă femeia va fi supusă unor teste și ecografii, identificându-se de către medic exact starea acesteia, în scopul identificării momentului exact al prelevării ovulelor.
  2. Prelevarea ovulelor – această etapă presupune prelevarea de către medic a ovulelor eliberate de către ovar. Ca atare, în timpul unei intervenții chirurgicale minore, efectuate sub anestezie generală, femeii i se vor extrage ovulele, prin procesul de aspirație foliculară. În 34-36 de ore de la ultima injecție hormonală de stimulare ovariană medicul trebuie să treacă la procedura de recoltare a ovulelor, însă nu mai târziu de perioada ovulației. Se va introduce prin vagin un ac subțire în sacii foliculari astfel încât să se poată recolta ovulele cu ajutorul unui dispozitiv de sucțiune. Atunci când femeia nu poate produce ovule se pot folosi ovocite donate.
  3. Fertilizarea ovocitelor – aceasta este o etapă foarte importantă în procedura de fertilizare în vitro. Se amestecă ovocitele cu sperma recoltată de la tată chiar în ziua în care au fost recoltate ovocitele. După amestecare, se depozitează într-un mediu steril și sigur. Medicul poate constata dacă sunt sau nu șanse de fecundare a ovulelor de către spermatozoid. În cazul în care există riscul ca ovulele să nu fie fecundate de către spermatozoid, atunci medicul s-ar putea să injecteze direct spermatozoidul în ovul.
  4. Cultura embrionară – atunci când ovulul este fertilizat, acesta se divide și devine embrion. Într-o perioadă de cinci zile, embrionul conține mai multe celule care se vor divide în mod activ. Atunci când cuplul este predispus unor afecțiuni genetice, se vor supune atenției celulele embrionare astfel încât să nu existe niciun risc de naștere a unor boli genetice.
  5. Implantarea embrionilor – la un interval de 3-5 zile de la recoltarea ovulelor prin procedura de aspirație foliculară femeii îi vor fi implantați embrionii. Procedura are loc în cabinetul medicului specialist obstretician, fără a fi nevoie de anestezie generală, procedura nu este dureroasă. Se va introduce în vaginul femeii un cateter subțire prin cervix tocmai în uter, aceasta fiind procedura implantării. Atunci când unul sau mai mulți embrioni se lipesc de pereții uterului apare sarcina. După realizarea procedurii de implantare a embrionilor femeia va trebui să rămână pe pat nemișcată circa șase ore. După implantare, la 10 -14 zile femeia va efectua un test de sarcină care să ateste dacă a rămas sau nu însărcinată. Embrionii care au rămas nefolosiți vor fi congelați sau vor putea fi donați cu acordul titularilor.

Succesul procedurilor de fertilizare în vitro

Rata de succes a procedurii de fertilizare în vitro este destul de mare. La femeile cu vârsta de până în 35 de ani, șansele de reușită sunt de 41-43%. La femeile cu vârsta de 35-37 ani, șansele de reușită sunt de 33-36%, la vârsta de 38-40 ani, reușita este de 23-27%, iar pentru femeile trecute de 41 de ani, reușita este de 13-18%.

După ce procedura de fertilizare în vitro este finalizată, femeia nu va avea voie să se ridice din pat, fiind liniștită întreaga zi. De a doua zi se poate ridica din pat și poate efectua toate activitățile obișnuite. Este nevoie de administrarea unui tratament cu progesteron, astfel încât să se îngroașe mucoasa uterină. Dacă nivelul de progesteron este prea mic, atunci șansele ca sarcina să se piardă sunt destul de mari. Este bine să discutați cu medicul atunci când temperatura corporală este ridicată, apar sângerări mari, acest lucru putând fi considerate probleme ale procedurii de fertilizare în vitro.

Atunci când procedura de fertilizare în vitro este singura variantă pentru părinți, mai mult ca sigur cei doi vor vedea în aceasta numai avantaje concrete. Cu toate acestea, FIV poate avea și numeroase efecte adverse. Pe de o parte putem vorbi despre o creștere în greutate accentuată, mai ales în perioada de injectare hormonală. De asemenea, părinții care vor opta pentru procedura de fertilizare în vitro trebuie să își asume riscul că vor aduce pe lume mai mulți bebeluși, sarcina multiplă fiind des întâlnită în astfel de cazuri. Greutatea mică la naștere, dar și nașterea prematură sunt alte aspecte pe care trebuie să le ai în vedere.